De la inflamație la placa vulnerabilă


DOI:

ABSTRACT

Deși tehnicile actuale de diagnostic și tratament s-au dezvoltat semnificativ, sindroamele coronariene acute reprezintă o problemă de sănătate națională, îndeosebi prin mortalitatea ridicată asociată, dar și prin complicațiile pe termen lung ce derivă din acestea. La baza producerii unui sindrom coronarian acut cel mai frecvent este ateroscleroza, respectiv formarea de plăci coronariene care fie obstruează complet lumenul vascular, fie se rup și declanșează un eveniment acut. Plăcile vulnerabile sunt plăci ateromatoase modificate din punct de vedere al compoziției datorită inflamației persistente, predispuse la ruptură. Diagnosticarea acestor tipuri de plăci nu este întotdeauna una facilă, întrucât plăcile vulnerabile pot să nu ducă la apariția de stenoze semnificative hemodinamic, motiv pentru care angiografia clasică coronariană nu este suficientă în detectarea acestora. Prin urmare, au fost propuse o serie de tehnici noi invazive, complementare angiografiei, cât și neinvazive de diagnostic, multe dintre acestea fiind în continuare subiectele unor studii viitoare. Integrarea datelor obținute prin tehnicile imagistice, precum și cele serice, ajută la cuantificarea mai eficientă atât a conceptului de placă vulnerabilă, cât și cea a pacientului vulnerabil. Mai mult, prin integrarea acestor informații se pot identifica algoritmi de diagnostic superiori ai plăcilor vulnerabile. Scopul acestui scurt review este de a aduce în lumină principalii biomarkeri imagistici utilizați în detectarea precoce a unei plăci vulnerabile, dar și a pacienților vulnerabili.